Cateva generalitati
Inainte de a vorbi de memorie si ce tip de memorie trebuie aleasa, este
bine sa vorbim despre celelalte componente ale sistemului care
interactioneaza cu memoria. In principal, sunt alte doua componente care
determina ce memorie trebuie utilizata de catre sistem, procesorul si
placa de baza sau chipset-ul.

Toate procesoarele au o caracteristica ce se masoara in megahertzi (MHz)
- viteza de procesare. Exista si o a doua caracteristica a
procesorului, numita FSB (Front Side Bus). FSB reprezinta viteza maxima
la care procesorul poate comunica cu memoria si cu alte componente ale
sistemului. Viteza procesorului este de fapt o multiplicare a vitezei
FSB. De exemplu, un model relativ recent de procesor - Intel Pentium 4
de 2.4 gigahertzi (GHz = 2400 MHz) are un FSB de 400 megahertzi (MHz)
care multiplicat cu 6 cicluri (clock cycles) genereaza viteza de 2.4
GHz. Asta inseamna ca procesorul poate comunica cu memoria cu pana la o
viteza de 400 megahertzi (MHz).

Deasemenea, placa de baza poate influenta mult tipul de memorie ce poate
fi utilizata. Chipsetul, care interactioneaza atat cu procesorul cat si
cu memoria, este destinat sa lucreze cu anumite tipuri si dimensiuni de
memorie. In timp ce chipsetul poate suporta un procesor de mare viteza
ca Pentium 2.4 GHz mentionat mai sus, este posibil sa suporte memorie cu
viteze numai pana la 333 MHz. In plus, aceste chipseturi sunt
proiectate pentru a comunica cu memorii pana la o anumita dimensiune
maxima, cum ar fi module DIMM de 512MB. Aceasta limitare, cuplata cu
numarul de sloturi de memorie al placii baza, va determina cantitatea
maxima de memorie care se poate instala pe sistem. Daca sistemul are 2
sloturi, atunci se poate instala maxim 1 gigabit de RAM, daca are 3
sloturi de memorie va suporta maxim 1.5 gigabiti de RAM.


Tipuri de memorie
Memoria poate fi clasificata in trei categorii:

• SDRAM (Synchronous DRAM)
  

• DDR (Double Data Rate DRAM)
  

• RDRAM (Rambus)
  

Memoriile SDRAM si DDR au multe asemanari in functionare. Ambele
functioneaza la rate specifice (clock rates) ce determina cat de
frecvent pot accesa datele. SDRAM poate accesa memoria o data pe ciclu
(clock cycle). DDR este o versiune tehnica imbunatatita a SDRAM ce
permite accesarea memoriei de doua ori intr-un ciclu. Iata de ce memoria
DDR este mult mai rapida decat memoria SDRAM standard. Desi memoria DDR
este o versiune de SDRAM, cele doua nu sunt compatibile. Un sistem
poate utiliza doar unul dintre cele doua tipuri de memorie.

RDRAM este un tip de memorie diferit, se bazeaza pe o tehnologie
dezvoltata de Rambus Inc. Design-ul unic ii permite sa functioneze la
viteze foarte mari. Memoria RDRAM este mult mai scumpa decat SDRAM sau
DDR. In plus, memoriile RDRAM trebuie folosite in pereche intr-un sistem
ca parte a architecturii. Aceste memorii sunt folosite la sistemele
foarte performante si la statiile de lucru.

Viteza memoriei
Viteza memoriei va determina rata la care procesorul va procesa datele.
Cu cat este mai mare ratingul memoriei, cu atat mai rapid va putea
sistemul sa citeasca si sa scrie informatia din memorie. Toate memoriile
au o rata specifica (clock rate) masurata in megahertzi (MHz) la care
interfata memoriei comunica cu procesorul. Noile metode de clasificare
ale memoriilor iau ca baza de referinta largimea de banda de date
teoretica pe care o suporta memoria, ceea ce poate duce usor la
confuzii.

SDRAM este clasificata direct fata de rata memoriei (clock rating).
Astfel, SDRAM poate avea viteze cuprinse intre 66 MHz si 133 MHz. Uneori
viteza este precedata de termenul PC. O memorie SDRAM PC133 are o
viteza de 133 MHz.

Memoria DDR era prezentata in functie de viteza (clock rating), dar tot
mai frecvent producatorii de memorie prezinta memoriile DDR in functie
de largimea de banda. Cele mai raspandite tipuri de memorii DDR sunt in
prezent cele cu vitezele de 266MHz si 333MHz. Desi se poate ajunge la
confuzii, aceste memorii sunt prezentate in doua feluri. Prima metoda
este cea similara cu prezentarea memoriilor SDRAM, unde viteza in
megahertzi era precedata de prefixul DDR. Astfel, o memorie DDR cu o
viteza de 266 MHz este prezentanta ca DDR266. Cea de-a doua metoda de
clasificare a modulelor este in functie de largimea de banda in megabiti
pe secunda. o memorie de 266 MHz poate functiona teoretic cu o viteza
de 2.1 gigabiti pe secunda sau 2100 megabiti pe secunda. Astfel, o
memorie DDR266 mai este prezentata ca o memorie PC2100. Iata mai jos un
tabel in care gasiti ambele variante de clasificari:

Viteza DDR(MHz) / PC Rating
DDR200 / PC1600
DDR266 / PC2100
DDR333 / PC2700
DDR400 / PC3200

Este insa posibil ca am bele tipuri de memorii, SDRAM si DDR, sa
functioneze la viteze mai mici sau mai mari. Nu este insa cel mai bun
mod de a utiliza memoria intr-un calculator. Memoria care este mai
rapida decat placa de baza si procesorul va functiona la viteza acestora
din urma si astfel va exista un potential neutilizat. Memoria care este
mai lenta decat placa de baza si procesorul va duce la scaderea
performantelor sistemului. Iata de ce trebuie sa alegeti modulele de
memorie potrivite in functie de parametri placii de baza si ai
procesorului.

Memoria Rambus este clasificata diferit. Memoria RDRAM functioneaza la o
viteza dubla fata de FSB-ul procesorului. Astfel, un procesor si o
placa de baza cu un FSB de 400 MHz vor folosi o memorie RDRAM de 800
MHz. Aceasta va fi notata PC800 RDRAM. Celalalt model RDRAM disponibil
in prezent este PC1066 (pentru FSB 533 MHz). Dar cum putem compara
aceasta memorie cu o memorie DDR ? Largimea de banda teoretica a
memoriei PC800 este 1.6GB/s iar la PC1066 este 4.2GB/s. Dupa cum puteti
vedea, vitezele RDRAM difera in comparatie cu cele ale SDRAM si DDR.

In tabelul de mai jos puteti vedea largimile de banda teoretice ale celor trei tipuri de memorie:

Tip de memorie / Largime de banda
PC133 / SDRAM 1.0 GB/s
PC2700 / DDR 2.7 GB/s
PC800 / RDRAM 1.6 GB/s
PC1066 / RDRAM 4.2 GB/s

Valorile largimilor de banda ale memoriilor din tabel sunt insa
teoretice. In realitate, valorile reale sunt inferioare celor listate in
tabel. Memoria RDRAM este insa cea mai performanta datorita modelelor
de ultima generatie, dar majoritatea sistemelor folosesc memorie DDR
datorita raportului mai convenabil pret/calitate.

Latenta
Pentru memoriile SDRAM si DDR mai exista un factor care influenteaza
performanta, latenta. Aceasta este durata de timp (sau cicluri - clock
cycles) necesara memoriei pentru a raspunde la o comanda. Majoritatea
BIOS-urilor placilor de baza si majoritatea producatorilor de memorii au
denumit aceasta caracteristica rata CAS sau CL. Pentru memoria SDRAM,
latenta este in general de 2 sau 3 cicluri (clock cycles). La memoria
DDR latenta este in general de 2.5 cicluri dar poate fi si de 2 cicluri.
Majoritatea utilizatorilor nu pot observa diferenta intre cele doua
durate ale latentei deoarece sunt foarte apropiate. In general diferenta
se va observa la aplicatii cum ar fi procesarea grafica sau aplicatii
complexe 3D.

Paritate si ECC
Atat paritatea cat si ECC (Cod de Corectare a Erorilor - Error
Correcting Code) sunt forme de detectare a erorilor la modulele de
memorie. Paritatea este o forma simpla de detectie a erorii care adauga
un bit in plus la fiecare 8 biti la un modul de memorie. Acest bit in
plus retine daca exista un numar par sau impar de cifre 1 in cei 8 biti.
Daca nu se potriveste, atunci inseamna ca exista o eroare in memorie.
ECC este o forma mai avansata de detectare a erorilor, este mai complexa
decat bitul de paritate si, in plus, poate corecta erorile.
Majoritatea sistemelor obisnuite nu folosesc module de memorie cu
paritate sau ECC. Aceste tipuri de memorii sunt destinate serverelor
foarte performante. Ce este important de retinut este ca daca placa de
baza suporta module de memorie cu paritate sau ECC si deja sunt
instalate asemenea module, memoria aditionala trebuie sa fie de acelasi
tip, in caz contrar este posibil sa apara probleme la functionarea
sistemului.

Memorie Registered
Memoria Registered este o forma specifica de memorie proiectata sa
suporte un numar mai mare de chipuri pentru un modul de memorie. Pentru a
permite functionarea corecta tuturor cipurilor de memorie ale unui
modul de memorie, este necesar ca modulul sa adauge o intarziere la
toate comenzile adresate memoriei. Aceasta va duce la scaderea
performantei totale a modulului de memorie. Acest tip de memorie este
folosit de obicei la serverele mari, unde sunt necesare mari cantitati
de memorie RAM. In aceste cazuri, beneficiile surplusului de memorie RAM
sunt mai importante decat scaderea performantei cauzata de swap-ul de
memorie. Swap-ul de memorie, altfel numit si memorie virtuala, este
spatiul de pe hard disc folosit pentru stocarea memoriei sistemului
atunci cand memoria fizica este insuficienta.

Care este concluzia?
Cunoscand toti termenii prezentati mai sus si intelegand functionarea
calculatorului, puteti determina care este memoria potrivita pentru
sistemul dumneavoastra. Memoria nu este doar o componenta plasata pentru
a face un sistem sa functioneze. Memoria trebuie sa fie compatibila cu
celelalte componente pentru ca sistemul sa fie performant.